Reset...

...şi de la capăt. Mi-e dor de o ieşire nebună în oraş, măcar una mai liniştită la filarmonică sau la teatru. De aproape un an nu am mai făcut nimic, ba am fost prinşi cu construcţia casei (yeiii avem căsuţa noastră), ba cu amenajarea şi mutatul, iar apoi a venit iarna şi ca o ursoaică am început hibernarea. 

Îmi apar pe facebook tot felul de evenimente la care aş dori să particip, dar cumva nu îmi iese niciodată. Mi-e frig, mi-e lene, iar casa a venit şi cu dezavantajul de a fi la câţiva km distanţă de oraş, aproximativ 10 până în centru, suficienţi să îmi fie lene să mai plec de acasă după ce am ajuns. Avantajul casei e că mereu avem prieteni în vizită şi parcă nu e o hibernare de urs, ci ca de marmotă care mai iese din cand în când. 

DAR, orice tentativă de viaţă mondenă se va termina în august când se va transforma mormolocul într-un bebeşuş, sper bebeluşă. Dacă până acum era o alegere să stau acasă, atunvi va fi imperios necesar, cel puţin o vreme. În consecinţă sper ca odată cu venirea primăverii să mă transform din larvă în fluture şi să sar din bar în pub şi apoi la teatru. După probabil că mă voi reorienta spre evenimente dedicate copiilor. Glumesc, dar ştiu că viaţa îmi va fi dată peste cap, sper să reuşesc să îmi fac timp pentru mine, pentru noi fără copil... Nu vreau să fiu  o mamă eroină care să nu aibă timp să se pieptene sau de o cafea cu prietenii.