Mi-e foameeeee!

Da ştiu povestea,  „mănânci pentru doi“ este un mit. Când eşti gravidă trebuie să mănânci normal. Eu am avut zile şi zile, când abia m-am atins de mâncare şi nu pentru că mi-ar fi fost rău (fac parte dintre fericitele care n-au experimentat greţurile :D) când deşi mănânc ma ia imediat foamea. Acum ce să fac? Să stau nemâncată şi să îmi ghirţăie maţele, nici asta nu prea cred că e bine. Aşa că dacă mi-e foame basculez şi sper să nu mă fac de 100 de kile.

Până acum sarcina a fost uşurică, exceptând zilele de panică în care m-am trezit cu sângerări. Da ştiu dacă nu e roşu nu e panică man, dar când o ţin aşa de la debutul sarcinii până la 13 -14 sătptămâni, cam e. Plus că au fost unele zile în care a fost chiar nasol. Acum e ca în „Iarna pe uliţă“ a început din decembrie, câte-un strop, acum a stat. Sper să nu mai apară, şi odată cu „statul“ ăsta a început o poftă de mâncare ca de lup. La 11 deja mi-era foame în condiţiile în care am dormit până târziu, am mâncat un iaurt, un baton de cereale şi un măr. DEGEABA! Aşa că am comandat o pizza, este 11:35 şi mi-e foameeee. Sper să ajungă cât mai repede pizza că încep să muşc din birou.